Ai impresia ca il stii dintotdeauna, ca stii ce gandeste si simte, telepatia este bine reprezentata, prietenia sau iubirea se leaga de la sine, comunicarea e usoara, placerea de a fi impreuna este maxima. Oare ce sa fie? Exista un sentiment aparte care iti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decat pentru alte persoane. Nu e doar atractie fizica, sexuala, emotionala, ci relatia de acest tip trece dincolo de senzatiile trupesti sau psihice. Par sa fie simptomele intalnirii sufletului tau pereche!
Intalnirea cu sufletul pereche e un eveniment unic in viata. Unii nici nu au acest noroc! Uneori regasirea sufletului pereche e dureroasa: poti simti dureri fizice daca nu esti cu el, dorul poate fi imens, a nu fi cu el poate fi o povara greu de suportat, depui un efort supraomenesc stiindu-l departe. De regula, intalnirea cu sufletul pereche are un rol decisiv, major, capital in destin: ne schimba viata, viziunea asupra vietii, parerea despre noi insine, modul de a intelege destinul, sau rolul lui este unul cat se poate de concret: ne ajuta sa depasim o mare proba, a venit sa ne arate o cale, sa ne dea un sfat, sa ne atraga atentia asupra unui pericol, sa ne ocroteasca intr-un moment-cheie, sa ne deschida calea spre fericire sau implinire...
Nu e obligatoriu ca sufletul pereche, o data intalnit, sa si ramana pentru toata viata alaturi de noi... Intalnirile karmice cu sufletul-pereche pot dura de la cateva ore pana la cativa ani, dar, din pacate, extrem de rar toata viata. Important este ca ni se ofera marea sansa de a invata o lectie de destin extrem de importanta datorita sau prin intermediul lui. Sufletele pereche se regasesc pentru ca au, in fiecare noua reincarnare, ceva sa-si transmita sau sa-si predea unul altuia pentru o evolutie pozitiva in aceasta viata. Dar rareori se intalnesc pentru a evolua alaturi intr-o viata comuna!
Chiar daca simti ca ti-ai gasit sufletul pereche, nu e obligatoriu sa duca la o casatorie. Mai mult, sufletul pereche nu este neaparat si jumatatea predestinata si nu neaparat de sex opus, pentru a ne da sansa de a trai o relatie de iubire. Suflet-pereche poate fi si mama, si fiul, si bunica, si profesorul, orice alt om important din viata noastra, a carui influenta sau interventie o vom resimti ca fiind capitala in evolutia noastra. Uneori un medic ce te salveaza de la moarte poate fi sufletul pereche! Alteori un sfatuitor, un functionar care ne rezolva pozitiv o cerere. Vecinul care suna la usa ta cand simte miros de fum cand casa ta e pe cale sa arda... Necunoscutul de pe strada ce te opreste sa pasesti cand se apropie masina in viteza. Oricine poate fi sufletul tau pereche din alt veac!
Nu te astepta ca, daca acum iubesti nebuneste pe cineva, el sa fie si sufletul pereche! Nu-ti fa iluzii ca, daca te-ai casatorit, ai alaturi sufletul pereche. Poate aparea oricand, in imprejurari neasteptate, in roluri dintre cele mai neobisnuite - mama-fiu, profesor-elev, medic-pacient, prieteni, colaboratori - dar, cu siguranta, amprenta pe care si-o lasa asupra ta - dar si tu asupra lui, pentru ca aici e vorba de o relatie reciproca! - va fi una profunda, intensa, speciala. Intalnirea cu sufletul pereche este un eveniment care iti poate marca viata! Pentru o vreme...
31 comentarii:
hmmm....foarte adevarat! exista o singura conditie pentru a fi sigur de aceasta intalnire, aceea sa ai macar un moment de apropiere cu respectiva persoana. Experienta intalnirii cu sufletul pereche este unica si o recunosti aproape imediat.
Treaba cu sufletul pereche e foarte adevarata.Eu nu prea credeam in chesti deastea dar o intamplare mi-a schimbat parerea si viatza.
M-am intalnit intr-un bar cu o fata care era ospatara.De cand am vazuto si mi-a zambit m-am indragostit nebuneste de ea.Aveam impresia ca ne cunoastem de undeva.
In zilele ce au urmat ma gandeam numai la ea .Cateva zile m-am simtzit foarte rau, simtzeam un dor imens, vroiam sa o revad.In zilele ce au urmat am mai trecut pe acolo sa o vad si am schimbat cateva vorbe cu ea.Comunicarea era foarte usoara, venea de la sine.
Dupa vreo saptamana mi-am luat inima in dintzi si am intrebato daca ar vrea sa iasa cu mine la o cafea sa ne plimbam....Mi-a spus ca nu prea are timp.Nu m-am descurajat si am mai intrebato dupa cateva zile si mi-a spus ca are prieten si ca e cam gelos.M-am intristat foarte tare cand am auzit asta caci mi se parea ca si ea este interesata de mine ,era prea dragutza cu mine, vedeam asta in ochii ei dar nu stiu ce sa intamplat de ma refuzat.Nu stiu ce sa zic, daca chiar are prieten sau sa razgandit intre timp.E foarte ciudat.Asta sa intamplat acum vreo 2 sapt si inca ma gandesc la ea, nu pot sa mi-o scot din cap.Multe noptzi nu am dormit gandinduma la ea.
Oricum , intamplarea asta mi-a schimbat felul de gandire.Privesc viatza cu altzi ochi.E greu de explicat in cuvinte, e incredibil.
Sunt asa de disperat incat am scris o scrisoare de dragoste in care am spus tot ce simt pentru fata asta pe care ma gandesc sa io dau.Cred ca e unica solutzie pentru ca nu mi-a dat nici nr de tel nici nu acceptat o intalnire.
Sunt constient ca relatzia cu actualul ei priten poate fi foarte serioasa, si ca nu sar incurca cu mine, dar simt nevoia sa vorbesc cu ea desprea orice( ce-i place sa faca in timpul liber, ce muzica asculta, ce filme ii plac ....).
Daca nu fac asta cred ca asi regreta toata viatza ca am fost la catziva pasi de un suflet pereche dar l-am pierdut.
Apropo, sunt zodia varsator daca intereseaza pe cineva.
Va doresc la totzi sa iubitzi si sa fitzi iubitzi, e cel mai de pretz dar pe care ni la dat Dumnezeu- Iubirea.
Daca nu iubim cu adevarat ne-am irosit viatza degeaba alergand mereu numai dupa satisfactzie materiala si fizica dar nu si sufleteasca.
mi sa intimplat si mie la fel e ceva deosebit
ok..presupun ca mi-am intalnit sufletul pereche, il vad , parca il conusc de undeva , il stiu ,ma regasesc in el....dar ce simte el/ea care e considerat sufletul pereche?...dak nu are nici o atractie de genul acesta . atunci eu ce sa mai cred?...
stiu ca ne vom reintilni,indiferent unde,aici in lumea paminteasca sau in astral,am sa il astept,cind ne vom termina misiunile ce le-am avut de indeplinit separat,vom fi IMPREUNA.sunt o persoana care si-a intilnit sufletul-pereche.
Cand l-am cunoscut pe fostul meu sot, am simtit ca timpul se opreste in loc ptr cateva secunde..cand privirile ni s-au intalnit, am simtit ca inima imi bate mai tare si din clipa aceea gandul meu a fost mereu doar la el..au urmat 7 ani de vis, urmati de o casatorie..care insa a tinut prea putin..suntem separati legal de aproape un an deja , dar pentru mine el e inca foarte aproape spatial de mine...asa il simt..am invatat ceva din experienta asta chiar daca nu a durat toata viata...dar "never say never"...
Am patit-o si eu... Mi-am gasit sufletul pereche. In cine? Persoana total nepotrivita. Prietenul sotului meu, prietenul de familie.
A existat mereu o chimie intre noi. Ceva fantastic. Ceva ce refuzam. Pana intr-o zi. Cand l-am privit profund in ochi. Si am vazut acolo... ce n-am vazut intreaga viata traita pana acum (am 34 de ani!).
Ne-am dat seama foarte repede ca ne iubim, ca gandim la fel, ca simtim la fel. Comunicarea foarte buna. Primul te iubesc a venit atat de firesc. Prima imbratisare la fel. Prima atingere a fost atat de normala. Parca ne cunoasteam de o viata.
Ne iubim si acum. Mult. Din ce in ce mai mult. Dar, din pacate, nu putem fi impreuna. Asta ne termina lent. Vorbim zilnic. Suntem la curent cu tot ce se intampla in vietile noastre relativ paralele, dar atat de impreuna...
Doare. Doare. Doare. Si nu pot sa-mi cladesc fericirea pe nefericirea altei persoane...
Poate e condamnabil ce s-a intamplat cu mine, cu el, cu noi, dar totul a venit firesc, fluviu si a luat amploare tocmai pentru ca NOI NE-AM INTALNIT SUFLETUL PERECHE.....
Oricine are dreptul la fericire. Nu iti poti trada Sinele in asa hal. Daca ti-ai intalnit sufletul pereche multumeste, iubeste-l si schimba-te. Ai alaturi sufletul pereche...poti face orice vrei si nu esti responsabila de destinul altora.
Dar asta numai tu hotaresti.
Namaste!
Am 31 de ani si nici eu nu credeam ca exista, pana am intalnit-o. E cu un an mai mica. Este colega de servici si inca de la inceput ma simteam atrasa de ea. Este si o fata ff frumoasa. Dar niciodata nu m-am gandit sa fac ceva pentru ca era casatorita si nu admiteam asa ceva. Imi placea pentru ca e frumoasa si doar atat.
Dar pe la inceputul anului 2010 a inceput sa ma cerceteze si s-a indragostit f. puternic de mine. Facea orice putea ca sa se faca remarcata in fata mea. Toate semnele fizice posibile:sexuale, de conversatie, afective...asa cum face o femeie care vrea sa atraga atentia. Se vedea in privirea ei. Eu am incercat sa rezist ispitei pret de cateva saptamani, ma gandeam ca vrea sa isi manifeste puterea prin seductie. Dar ne-am privit in ochi si am vazut o sinceritate de nedescris si mi-am dat seama ca ea traieste intens sentimentul. I-am propus in cele din urma o iesire in oras, unde am stat langa ea si cand stateam langa ea ii simteam sufletul. Am observat ca simte o extraordinara placere doar prin prezenta mea. Si am inceput sa simt si eu la fel.Vorbeam noi atunci si am cazut de acord ca nu exista suflet pereche, dar dupa intalnire m-a prins atat de tare incat numai la ea ma gandeam. La despartire m-a intrebat daca ne vom mai revedea si am asigurat-o ca da. Mi-a dat de inteles ca pentru ea casatoria actuala nu reprezinta mare lucru. De fapt am observat ca nu este fericita deloc si m-am gandit ca a intalnit un om nepotrivit. Si ma gandeam ca va divorta (pentru ca a mentionat acest lucru, spunand ca doar comoditatea o impiedica)Dar...intre timp s-a razgandit. I-am mai facut mai multe propuneri sa iesim dar de fiecare data le evita. Am inceput sa ii scriu mailuri in care ii spuneam ce simt dar nu a mai raspuns la nici unul. Zicea de ele ca sunt bizare. Toate astea au durat aproape 6 luni. Are o casatorie si o situatie materiala stabila si nu doreste sa le puna in pericol acum
Problema este ca m-a afectat f. tare, ca niciodata. Simt adesea o durere intensa in suflet atunci cand nu este langa mine. De multe ori reusesc sa imi calmez spiritul, dar apoi iarasi revine si mai puternic. Si in trecut observam ca si ea ma cauta si ma dorea aproape, mai ales cand eram la cantina serviciului. Simtea si ea o durere in lipsa mea. Dar ea a reusit sa se desprinda mai repede. Dar uneori mai traieste si ea acesta durere a lipsei mele. Ea nu recunoaste nimic si se ascunde cat poate de tare de mine pentru ca am incercat sa ii spun anumite lucruri. Dar...m-a schimbat intr-ucatva, si ea s-a schimbat. Uneori aveam impresia ca ma imita in tot ceea ce fac. Ma privea pe ascuns si ma urmarea si cumva am inceput si eu sa fac la fel.
Problema este ca de cate ori o vad imi revine sentimentul si simt dureri intense uneori. Nu stiu ce sa fac ca sa scap, pentru ca e clar ca ea nu doreste nimic si incerc sa accept ideea asta. Chit ca aceasta fata m-a marcat pentru totdeauna. Simteam pentru ea mai mult decat iubire, mai mult decat as putea descrie aici, ceva ce nu mi-as fi putut inchipui vreodata ca se poate. Simteam ca este suflet din sufletul meu. Nu ma pot inchipui cu alta femeie acum si va trece ceva vreme. Speram ca va reusi sa ia o decizie. Dar nu, aceasta nu se va intampla.
Dar trebuie sa imi revin. Aveti niste sfaturi ?
Am 3 prieteni care mi-au ascultat povestea, si reuseam pentru 1 saptamana sa ma desprind de ea, dar apoi iarasi ma lua sentimentul. Deja nu le mai zic, ca numai se enerveaza.Ei nu inteleg. Dar trebuie sa fac ceva si sa scap
Am 31 de ani si nici eu nu credeam ca exista, pana am intalnit-o. E cu un an mai mica. Este colega de servici si inca de la inceput ma simteam atrasa de ea. Este si o fata ff frumoasa. Dar niciodata nu m-am gandit sa fac ceva pentru ca era casatorita si nu admiteam asa ceva. Imi placea pentru ca e frumoasa si doar atat.
Dar pe la inceputul anului 2010 a inceput sa ma cerceteze si s-a indragostit f. puternic de mine. Facea orice putea ca sa se faca remarcata in fata mea. Toate semnele fizice posibile:sexuale, de conversatie, afective...asa cum face o femeie care vrea sa atraga atentia. Se vedea in privirea ei. Eu am incercat sa rezist ispitei pret de cateva saptamani, ma gandeam ca vrea sa isi manifeste puterea prin seductie. Dar ne-am privit in ochi si am vazut o sinceritate de nedescris si mi-am dat seama ca ea traieste intens sentimentul. I-am propus in cele din urma o iesire in oras, unde am stat langa ea si cand stateam langa ea ii simteam sufletul. Am observat ca simte o extraordinara placere doar prin prezenta mea. Si am inceput sa simt si eu la fel.Vorbeam noi atunci si am cazut de acord ca nu exista suflet pereche, dar dupa intalnire m-a prins atat de tare incat numai la ea ma gandeam. La despartire m-a intrebat daca ne vom mai revedea si am asigurat-o ca da. Mi-a dat de inteles ca pentru ea casatoria actuala nu reprezinta mare lucru. De fapt am observat ca nu este fericita deloc si m-am gandit ca a intalnit un om nepotrivit. Si ma gandeam ca va divorta (pentru ca a mentionat acest lucru, spunand ca doar comoditatea o impiedica)Dar...intre timp s-a razgandit. I-am mai facut mai multe propuneri sa iesim dar de fiecare data le evita. Am inceput sa ii scriu mailuri in care ii spuneam ce simt dar nu a mai raspuns la nici unul. Zicea de ele ca sunt bizare. Toate astea au durat aproape 6 luni. Are o casatorie si o situatie materiala stabila si nu doreste sa le puna in pericol acum.
Problema este ca m-a afectat f. tare, ca niciodata. Simt adesea o durere intensa in suflet atunci cand nu este langa mine. De multe ori reusesc sa imi calmez spiritul, dar apoi iarasi revine si mai puternic. Si in trecut observam ca si ea ma cauta si ma dorea aproape, mai ales cand eram la cantina serviciului. Simtea si ea o durere in lipsa mea. Dar ea a reusit sa se desprinda mai repede. Dar uneori mai traieste si ea acesta durere a lipsei mele. Ea nu recunoaste nimic si se ascunde cat poate de tare de mine pentru ca am incercat sa ii spun anumite lucruri. Dar...m-a schimbat intr-ucatva, si ea s-a schimbat. Uneori aveam impresia ca ma imita in tot ceea ce fac. Ma privea pe ascuns si ma urmarea si cumva am inceput si eu sa fac la fel.
Problema este ca de cate ori o vad imi revine sentimentul si simt dureri intense uneori. Nu stiu ce sa fac ca sa scap, pentru ca e clar ca ea nu doreste nimic si incerc sa accept ideea asta. Chit ca aceasta fata m-a marcat pentru totdeauna. Simteam pentru ea mai mult decat iubire, mai mult decat as putea descrie aici, ceva ce nu mi-as fi putut inchipui vreodata ca se poate. Simteam ca este suflet din sufletul meu. Nu ma pot inchipui cu alta femeie acum si va trece ceva vreme. Speram ca va reusi sa ia o decizie. Dar nu, aceasta nu se va intampla.
Dar trebuie sa imi revin. Aveti niste sfaturi ?
Am 3 prieteni care mi-au ascultat povestea, si reuseam pentru 1 saptamana sa ma desprind de ea, dar apoi iarasi ma lua sentimentul. Deja nu le mai zic, ca numai se enerveaza.Ei nu inteleg. Dar trebuie sa fac ceva si sa scap.
Am si eu o intrebare. Trebuie neaparat sa fi cu sufletul tau pereche? Nu poate fi doar un prieten foarte bun?
foarte adevarat ce se spune aici... si eu am intalnit un suflet care m-a dat peste cap... si simt ca e sufletul pereche chiar daca nu putem fi impreuna.. nici nu trebuie. iubirea se naste si fara cuplu. poti iubi diferit orice suflet
Este cel mai adevarat lucru din cate s-au spus si s-au scris despre sufletele pereche..sa ai senzatia ca te vezi in celalalt, ca el, sufletul pereche esti chiar tu..
Aceasta senzatie trebuie sa fie reciproca..
Nu va mai ganditi la iubirea fizica, nu are nici o legatura ..
Cine are sansa sa-si intalneasca sufletul pereche sa se gandeasca ca s-a regasit pe el insusi, poate ptr a fi un fel de martor si a se vedea in afara sa..
Oricum este divin sa-ti intalnesti sufletul...pereche...
Am putin peste 30 de ani, sunt casatorit, cu copii si vreau sa spun ca vara aceasta mi-am intalnit sufletul pereche in persoana unei prietene bune de familie, care este la randul ei casatorita.
Cu toate ca auzisem mai multe povesti in legatura cu sufletele pereche, consideram ca totul este un mit, insa la cateva zile dupa ce am simtit-o in bratele mele, am realizat intradevar, pe zi ce trecea, mai bine zis fiecare ora petrecuta cu acea superba femeie este o experienta unica, si nu ma refer la latura sexuala, relatia noastra bazandu-se mai mult pe prietenie, dragoste, latura emotiva…, m-am convins fiind sigur ca aceasta fiinta este sufletul meu pereche.
Totul intre noi s-a intamplat fulgerator…., parca ne citim unul altuia gandurile , vorbim din priviri, iar in momentele cand suntem impreuna , simt ca traiesc intr-un alt univers. O simt cum este si traieste in inima mea, o simt de la distanta, si cel mai frumos, este ca o simt in toata complexitatea ei, ca si cum as cunoaste-o de o viata, nu doar de trei luni de cand suntem apropiati.
Dar,….. acum vine durerea cea mare , care ma framanta... Cu toate ca simt ca Ea este Sufletelul Meu Pereche, nu pot sa o am aproape de inima mea, nu se poate sa fim impreuna ca o familie. Eu am copii si ii iubesc mai mult ca viata, nu vreau sa ma despart de ei, si sa-i iau cu mine nu ma lasa sistemul nostru juridic. Ea ma intelege in aceasta problema, si incearca sa “ ma tina cu picioarele pe pamant ”, insa eu simt cum inima mea tanjeste dupa Sufletelul Meu. O ador !!!, Ea este “ Povestea de Dragoste a Vietii Mele”, si sunt foarte fericit ca am ajuns sa imi cunosc jumatatea, dar pe masura ce zilele trec imi dau seama ca in momentul de fata nu pot sa-i ofer ceea ce as dori , adica o viata fericita impreuna.
Nu stiu ce as putea sa fac !!!???... imi doresc prea mult sa o stiu fericita, ca sa-i cer sa ma astepte… o perioada de timp, nu doresc sa-i fac promisiuni care s-ar concretiza in viitorul indepartat. Este o femeie tanara, in floarea varstei, vreau sa simta si sa-si traiasca viata cum doreste, nu conditionata de mine...
Cu toate acestea, in inima mea simt ca o iubesc cu toata suflarea , zambetele si lacrimile vietii mele , o simt cum ea este iubita mintii, inimii si trupului meu, printesa fermecatoare a viselor mele romantice, incantarea si minunea sufletului meu !!! Astfel va ramane pururea...
Sunt constient ca ma aflu in fata celei mai mari dileme ale existentei mele, si astept parca o minune , o interventie divina care sa ne apropie pentru totdeauna. Dar pana atunci ma consolez cu faptul ca am reusit sa-mi intalnesc sufletul pereche in aceasta viata si sa traiesc dragostea adevarata, pura la care doar am visat pana acum....
In loc de incheiere vreau sa spun ca doar cine a trecut prin asa ceva este capabil sa inteleaga faptul ca a-ti intalni sufletul pereche este ceva unic in viata, divin si putine persoane au aceasta sansa,... dar sa mai si traiasca o poveste de dragoste impreuna.
La mine cel ma ciudat este faptul ca in momentul in care l-am vazut la televizor s-a produs ceva de nedescris. Inca nu am avut ocazia sa-l cunosc personal, dar aparitia lui mi-a schimbat destinul, am luat decizii privind viitorul meu in mai putin de o luna incepand cu schimbatul stilului de viata pana la schimbarea resedintei, lucru de care nu am fost capabila timp de 17 ani. A fost ca un clic. Nu stiu daca sa-l numesc suflet pereche, nu stiu daca vom avea ocazia sa ne vorbim, dar simpla lui prezenta mi-a bulversat toata viata.
Bogo... o sa treaca!!! Roaga-L pe Dumnezeu sa se uite spre tine! inca doare, va durea toata viata! of!!! J...
Si eu mi-am intalnit sufletul-pereche, ne-am iubit nemaivazut de mult timp de 9 luni, dar cum toate lucrurile bune sunt ori imorale, ori ilegale ori ingrasa...s-a terminat.
Simteam la fel, gandeam la fel, de multe ori ni se intampla sa spunem exact in acelasi timp exact aceleasi lucruri. Ma amuz cand imi amintesc toate "coincidentele" care ni se intamplau...cum stateam si incercam sa ne explicam "cum de"...
Compatibilitate, comunicare, chimie...3C
Nu exista cuvinte sa descrie iubirea noastra.
Il voi iubi toata viata mea si mereu va avea un loc special in inima mea si sunt sigura ca exact la fel simte si el cu privire la mine. Am trait cea mai frumoasa poveste de dragoste...mai frumoasa ca in filme.
Doare rau, o sa doara mereu, dar inima de mama bate mai tare decat inima de femeie.
Despre suflete pereche cine credea pana cand nu mi s-a intamplat.A fost o intalnire dureroasa,stare de rau,dureri fizice si un dor imens,imens si greu de suportat.Intalnirea a fost pe net.Coincidenta,compatibilitate,comunicare,chimie,cine poate explica.Sentimentele erau reciproce pana cand sufletul meu pereche a aflat ca avem acelasi sex si sa speriat,a fugit si sa retras intr-o carapace.Cred ca nu concepe ca jumatatea sufletului nu are alt sex si nu ne-am intalnit pentru o evolutie fizica.M-a obligat sa renunt si eu dar ii simt sufletul de la distanta,durerile si trairile.Traiesc un cosmar din care as vrea sa ma trezesc.Dorul de sufletul meu revine de cateva ori pe zi si noaptea ma scol din somn cu o mare durere.Nu stiu cum sa-i spun ca nu pot trai fara suflet.
Pentru Bogo si altii....singurul lucru care te poate usura de durerea sufleteasca ( sa nu te mai doara sufletul) e sa il asculti, adica sa te uiti in strafundul lui si sa faci asa cum ar vrea el sa faca, SA FACI CEEA CE SIMTI. Nu asculta de Ego-ul tau cand sufletul tau ar vrea sa faca ceva iar ego-ul te critica, iti spune ca nu se cuvine si e rusinos...Se zice ca Sufletul este ca si un spatiu infinit de afara, iar Ego-ul este ca si o Casa Sigura, de fiecare data cand tu te simti plin de bucurie si fericit, Ego-ul te cheama inauntru. Este cel care ne limiteaza in toate actiunile noastre, altfel am fi mai deschisi, mai sinceri, fara temeri in noi....fericiti simplu si adevarat. Alte lucruri intelepte ce le-am intalnit in carti ar fi : ceea ce poti sa vezi poti sa vindeci, pe cand ceea ce nu vezi cu ochii tai va ramane la fel....asa ca , daca iti vezi durerea sufleteasca, vezi unde te doare si ce anume te doare, vindeca durerea. Iar sufletul nu poate fi vindecat numai cu leacuri sufletesti, vorbe, emotii, cuvinte de suflet, scrie scrisori, versuri,notite orice unde simti ca ai putea lasa vibratii emotionale...Sufletu tau vrea sa se faca auzit, exprimat in ceea ce simte, e o durere sufleteasca pe care trebuie sa invatam sa o bagam in seama, sa facem ce simtim, iar cei care vor avea empatia si intelepciunea sa inteleaga trairile tale vor invata un lucru frumos de la tine, iar cei care nu vor intelege ceea ce spui si traiesti mai au de invatat in viata. Oricum , nu pierzi nimic, ci doar inveti sa fi TU sincer si adevarat.
Va doresc la toti cititorii sa va intalniti Sufleul pereche si sa aveti parte de vibratii emotionale. "Cand sufletul tau doreste ceva intreg Universul conspira sa te ajute sa il obtii". (The Alchemist - Paulo Coelho)
Se spune sa ai grija ce ceri pentru ca este posibil sa se implinesca. Acum am inteles sensul acestei expresii si constat ca este atat de dureros. Tot timpul cautam ceva, aveam o neliniste interioara era o neimplinire, si intr-o zi am intanlit ce cautam sufltul pereche. De la primele cuvinte scrise am simtit ceva, nu intelegeam exact ce era, tot cautam motiv sa vorbim, sa comunicam, toate cuvintele vneau de la sine, ne simteam, comunicam telepatic, stateam de vorba ore lungi fara sa ne dam seama cand au trecut,era un dor ce ne epuiza pe amadoi. Ne-am intanlit am trait in cateva luni cat pentru o viata, ne-am desparit stiu ca traim aceeasi durere, parca refuzam sa mai vorbim de teama, ii simt durerea, indoielile, as vrea sa-l sun sa vorbim si totusi ceva nu se mai poate. Am inteles explicatia data aici, nu inteleg de ce durerea asta este atat de mare.
sunt de acord cu sufletele pereche dar pentru a stii sigur, sfatuiesc sa se apeleze la masuratori...probabil in 90%din cazuri persoanele se insala...e doar o parere...nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni...
Bine, am citit ce ati scris pe aici. Voi veni cu un element nou. Povestile pe care le-ati scris sunt ok cu o exceptie: intotdeauna cand iti intalnesti sufletul pereche acesta nu este capabil sa iti produca nici o durere. Eu mi-i l-am intalnit. Inaintea lui am avut o iubire atat de mare incat imi lua inima foc la propriu-simteam fizic aceasta si credeam ca pot sa mor ca am cunoscut totul. Ei , spre surpriza mea am intalnit ceva si mai extraordinar: l-am simtit de la distanta in timp ce se apropia (nu-l vedeam, nu-l auzeam, am stiut doar ca se apropie si, in momentul in care a intrat unde eram l-am privit atat de normal de parca era logic ca trebuia sa apara. Si vorbeam ca si cum cu cateva clipe inainte incheiaseram o discutie si acum incepeam alta. Nu era vorba de o revedere-intalnire ci era ca si cum mereu, clipa de clipa am fi fost impreuna, nedespartiti. I-am spus si lui-exact acest sentiment este: fiecare atom din el este identic cu fiecare atom din mine si niciodata, in toata eternitatea nu am fost vreo clipa separati desi noua ni-i se parea uneori asa. Ceea ce aduce extraordinar sufletul pereche este ceva extrem de simplu si totodata coplesitor: ne ajuta sa ne regasim pe noi insine-nu ne exteriorizeaza ci ne interiorizeaza instantaneu-ne aduce pe noi la noi insine si la Dumnezeu. Este de asemenea o crestere fulgeratoare pe toate aspectele vietii sociale si interioare care apare. Echilibreaza uimitor, implineste pe deplin, te regasesti cu o asemenea intensitate incat ramai uimit cum ai putut sa fii altfel inainte, doar el era mereu cu tine si tu cu el, era logic!... Pe langa aceste aspecte intr-adevar, din momentul in care ne-am intalnit am putut sa ne simtim si sa comunicam reciproc la un grad incredibil, intrand in paranormal-pentru a nu parea ciudata pentru cei care nu au trecut prin asta nu am sa dau amanunte. Merita sa il intalnesti dar este complet altfel decat te astepti si, pe langa aceasta, sa fie clar pentru toata lumea: nu puteti fi despartiti nici macar o singura clipa, nu-l mai cautati in exterior pentru ca este mereu cu voi-cand il veti gasi in voi apare si fizic, asta e tot. Esenta pe care am invatat-o si v-o impartasesc este: intalnirea cu sufletul pereche te aduce la tine insuti si la Dumnezeu. Ceea ce am scris aici este pe deplin adevarat si mereu valabil.
Cu riscul de a fi ipocrita, sufletul pereche a devenit o scuza a adulterului, altfel a-ti fi cu persoana respectiva, asta in cazul in care va depasiti conditia de victima (ingrijitor)
"Cu riscul de a fi ipocrita, sufletul pereche a devenit o scuza a adulterului, altfel a-ti fi cu persoana respectiva, asta in cazul in care va depasiti conditia de victima (ingrijitor)" spune persoana de mai sus.
Da asa pare daca nu simti aceste imtamplari. Nici eu nu am crezut pana nu am trait. Sotul meu, cand eram insarcinata in sase luni cu primul copil, s-a indragistit de o colega de a mea de la servici. M-a parasit pt o perioada de 2 ani, dupa care a revenit iarasi la mine si suntem inca impreuna. Nu intelegeam cum de a putut sa-mi faca asa ceva, dar acum traiesc si la randul meu o poveste, pe care o accept ca si terminata desi stiu ca a fost sufletul pereche. Nu s-a consumat fizic, dar sunt recunoscatoare ca am avut sansa de a-mi intalni in aceasta viata sufletul pereche. Sunt intradevar niste trairi extraordinare, unice, reciproce, pe care nu ni le putem explica, trebuie doar sa le aceptam ca atare. Am petrecut doar cateva ore cu sufletul meu pereche - si tot ma consider o norocoasa - asa e, ceea ce gandeanm eu spunea el si invers... plus chimia care era aproape tangibila...ii simteam aura, ma scufundam in ea...E un sentiment unic in viata... dar, ne-am despartit eu am 2 copii, el o familie a lui... a fost greu si a durut foarte tare - inca mai doare, dar am inteles ca daca e sa nu fie, inseamna ca sunt vinovata cu ceva ce inca pot repara in viata asta... si da, va fi mereu cu mine in gandul si sufletul meu pana la finalul vietii mele. Sper doar sa-mi rezolv gresesile in aceasta viata, iar in cele viitoare sa-l am mereu alaturi. Am citit despre aceste subiecte si am incercat sa ma " luminez" - nu e obligatoriu sa te casatoresti cu sufletul pereche - eu va zic sunt super fericita ca l-am intalnit... declaratiile de dragoste vin de la sine si aproape ca vezi sentimentele in spatele cuvintelor..e dumnezeesc aproape.. Va urez tuturoR sa traiti aceasta intalnire si chiar daca nu va e dat sa ramaneti impreuna si va despartiti, ma rog pentru voi sa reusiti sa fiti recunoscatori doar pentru ca l-ati intalnit. S-a acceptati aceste lucruri si sa mergeti mai departe mult, mult mai bogati sufleteste...Va pup.
alma a stiut sa explice mai bine ca mine.regasesc perfect ce-a ce simt in cuvintele tale dar totusi si asa e prea putin spus despre trairile noastre.. intradevar esti una din cei fericiti cu adevarat Am o intrebare ptr tine : nu simti ca oricit ai incerca sa explici ceilalti nu inteleg? pentru ca doar traind asa ceva poti intelege?
Traiesc si eu asa ceva si inca nu-mi vine sa cred ca e posibil. Mereu am simtit ca trebuie sa evoluam de-a lungul a mai multe vieti si ca nimic nu e intamplator, dar impactul e mare pentru ca n-am sperat si n-am cerut asta. Si totusi...se intampla.Si doare, si alina...Sunt o femeie matura, am o casnicie de 23 de ani, cu bune,cu rele, ca orice viata in doi. Numai ca de ceva timp in aceasta casnicie lipseste ceva. Cumva am devenit doi oameni care au existenta comuna dar merg pe drumuri aproape paralele, totul se raporteaza la bani...Si acum , in cat mai putine cuvinte... desi e foarte greu...in viata mea a intrat "intamplator" un suflet la fel de singur ca si al meu.Am simtit acest lucru inca de la primele cuvinte schimbate...online, pentru ca povestea trebuie sa fie complicata de km distanta.Si doare , si alina...ne completam in ganduri si trairi, si ne simtim aproape tangibil sufletele.E puterea mea de a merge mai departe, iar el se simte "acasa". De la primele cuvinte am simtit ca parca ne cunoastem dintotdeauna,ne-am recunoscut pur si simplu ca si cand fusesem doar plecati intr-o calatorie, si acum ne regaseam firesc si plini de dor.Si doare, si alina...De fapt cred ca Divinitatea ne iubeste foarte mult daca ne-a permis sa ne intalnim si in aceaste existenta. A aparut in viata mea atunci cand nu-mi mai doream sa deschid ochii dimineata.Imi doream doar ca sa seara sa adorm si a doua zi sa nu mai exist fizic.Era singura mea dorinta in momentul acela, nu conta chiar nici copilul meu,simteam doar ca sunt in plus in viata mea si in vietile celor dragi.Cei dragi... care nu aveau urechi pentru ceea ce le spusesem de atatea ori.Si atunci s-a intamplat ca cineva sa vibreze pozitiv la nevoile mele. Cu rabdare si intelegere m-a ajutat sa ma cunosc mai bine pe mine insami, sa vad viata cu alti ochi...pur si simplu mi-a auzit sufletul plangand si cu iubire mi-a sters lacrimile ce nu se mai uscau pe obrajii mei de mult timp.Dar suntem departe, stie ca sunt a altciuva, stiu ca are viata lui, nu putem schimba nimic...avem copii...dar e gandul meu in noapte.Mi-a dat sufletul lui, i-am dat sufletul meu,si ne vom ajuta reciproc pana la ultima respiratie. Traim cu speranta ca in urmatoarea viata, in alte trupuri, alte circumstante, sa evoluam firesc spre astral, unde sufletele noastre vor deveni unul.Suflet pereche? Nuuuu...e jumatatea lipsa a sufletului meu, acum regasit!
Ca ceilalti nu inteleg? Nu-mi pasa, oricum nu vor stii niciodata ce pierd negasindu-si linistea si echilibrul intr-un alt suflet. Si nu are legatura cu iubirea fizica, e pur si simplu tendinta spre absolut.Stiti ce este curios? sotul meu este unicul barbat din viata mea, si totusi acum imi iau puterea de a trai din ochii de miere ai altui suflet. Daca e gresit...Dumnezeu sa ne ierte...
Vai... ce de suflete pereche pe aici. Scuzati-ma nu vreau sa par rautacios dar va spun ca toti cei ce ati scris povestea voastra de dragoste aici nu v-ati intilnit sufletul pereche.Toti in afara de o persoana Este gresit sa spui intilnit deoarece in viata toti ne intilnim macar o data cu sufletul pereche.asa zisa intilnire este de fapt constientizarea acestui fapt deoarece sufletul pereche de obicei se afla linga noi mereu.Acum voi incerca sa va dau unele repere pentru a vedea ca de fapt nu v-ati intilnit sufletul pereche.Constientizarea se produce deoarece unul din cele doua are nevoie de celalalt.si niciodata fara un motiv foarte serios.Doar unul va fi constient de perechea lui celalalt niciodata nu va constientiza acest lucru.Daca se intimpla sa fie alaturi in viata ca sot si sotie unul dintre ei va pune totul in seama unei mari iubiri si a unei buni intelegeri intre parteneri nicidecum a sufletului pereche.Acestea sint reguli de baza care nu pot fi schimbate sub nici o forma. Acum sa va pun ce se intimpla sa zicem mai deosebit(pentru cei ce si-au intilnit sufletul pereche sint chesti foarte normale):1-asa zisele legaturi paranormale dintre cei doi cea mai frecventa fiind telepatia...2in caz de boala (asa cum am patit eu)preluarea durerii celuilalt pentru a putea trece cu bine peste aceasta , 3-dorinta fizica nu mai este deloc importanta iar actul sexual in sine este destul de ciudat deoarece faci dragoste tu cu tine.4- intotdeauna cel care a constientizat prezenta sufletului sau pereche v-a muri (de inima rea)dupa moartea fizica a celuilalt.Cam astea sint asa zisele semne in rest e doar o armonie imensa;simti ce vrea sa faca ,daca se ridica din pat sti de ce o face sti ce vrea sa-ti spuna dinainte etc.Este totul minunat,vita ta se schimba radical,apropierea de Divinitate este foarte mare,lucrurile marunte pentru care te zbati zi de zi isi pierd importanta(este valabil aproape tot ce a scris alma).Va mai spun ca este mare pacat ca nu le e dat tuturor sa-si intilneasca sufletul pereche.Acum dati-mi voie sa scriu un alt comentariu pe care o sa il adresez almei caci ea este singura suspecta de aici de intilnirea sufletului pereche. Va multumesc
Draga Alma.sper din tot sufletul sa traiesti cu adevarat cea ce ai scris.Da-mi voie sa fac o completare la cea ce ai spus tu si chiar o completare ce ce am scris mai sus.Este adevarat ca sufletul pereche nu iti poate provoca nici o durere dar sa sti ca distantarea de el da.Nimic nu le mai poate desparti nici chiar distanta,chiar daca la un moment dat aceasta se pune intre ele nu se schimba nimic,simtirile si trairile sint aceleasi. cum e in cazul meu (ea este acum stabilita in germania)dar...dar uneori tristetea de a nu fi linga ea se transforma intr-o durere mare pe care o resimti chiar si fizic.Transformarea ta spirituala care se produce in tine in urma constientizari sufletului tau pereche este imensa si este perceputa de toti ceilalti, de aici venind si inplinirea pe plan social sau material care totusi nu mai este asa importanta.Nici o data recunoasterea nu va fi reciproca deoarece ar detine o putere prea mare.Sint doua puteri imense pe aceasta lume pe care le poate detine omul(mai sint si altele dar mult mai mici in comparatie):1-puterea credintei si 2-puterea iubiri pure.Aceasta din urma o detin sufletele pereche si tocmai de aceia au fost despartite de zei ,pentru ca detineau o putere prea mare si acestora le era frica de puterea unicului suflet.Le-a fost sortit sa se caute mereu dar sa nu se regaseasca niciodata.Ca o paranteza la cele spuse daca vei citi cartea lui enoh vei intelege cine au fost zeii Olimpului.Este placut sa devi constient de puterea ta spirituala.Eu chiar am incercat unele experimente. Doua dintre ele ar fi:a vazut in magazin o bluza care ia placut foarte mult si mia povestit ca nu a avut bani sa si-o cumpere La citeva zile trecind prin fata acelui magazin i-am cumparat bluza fara a sti cum arata dinainte .Si cel mai important constient de iubirea imensa ce mi-a invadat fiinta si stiind ce poate face puterea iubirii am trait aproape doua saptamini fara hrana fizica doar cu hrana spirituala oferita de iubirea din mine si mia fost foarte bine.Din pacate a trebuit sa opresc acest experiment deoarece nealimentarea mea cu hrana fizica avea asupra ei un efect de scaderea poftei de mincare si manca foarte putin ,doar odata pe zi Si multe multe altele pe care poate o sa vi le povestesc intr-o zi O sa va spun si cum s-a intimplat constientizarea sufletului meu pereche si ce a cauzat acest lucru. Miar placea daca si tu, draga Alma, ne-ai inpartasi din experientele tale de care sint sigur ca ai avut parte N-u trebuie sa gindesti ca nu te crede nimeni.Uite ca cineva(adica eu)crede ce spui, crede ce simti si ce traiesti si poate cu toate ca sintem rari se vor mai gasi si altii ca noi.pa
Am citit comentariile voastre,ma regasesc din plin, a aparut din senin, cautam online ceva si intr-o zi s-a intamplat, cuvintele, ideile curgeau de la sine, am fost amandoi socati de usurinta cu care comunicam, se intampla de multe ori sa gandim acelasi lucru, in acelasi timp, vorbeam ore in sir ,cate 5-6 ore zilnic si nu ne mai saturam, iar prima intalnire, primul sarut, prima data impreuna au fost foarte intense,nu faceam fata valurilor imense de emotii pe care le aveam.Am avut norocul sa stam impreuna 3 zile, au fost perfecte, traite la maxim, din pacate fiecare are responsabilitatiile lui, iar acum facem eforturi amandoi sa ramanem prieteni, sa ne sprijinim moral in drumurile noastre, desi doare ,doare enorm dorul de el, ma trezesc cu el in gand,adorm la fel si cel mai rau este cand ma trezesc noaptea, si asta de 5 luni incontinuu de cand nu ne-am mai intalnit, pastram legatura online.Incerc sa invat lectia acestei intalniri, dar inca mai am de meditat, stiu doar ca am un dor imens, cand ii privesc ochii stiu ca ii vad sufletul, nu-mi trebuie cuvinte, stiu ca ma iubeste doar privindu-i ochii, si doare, doare rau dorul de el, chiar nimic nu mai conteaza, ma criticam singura ca nu-mi pasa de fiul meu, dar am citit ca si cineva a patit la fel, nu-mi mai pasa de nimic si totusi trebuie sa ma lupt...cu viata. Cum sa merg mai departe fara el?fara sufletul meu
Cat de cunoscut...o sa mergi mai departe...nu ai incotro, si doare si alina...si doare...
Trimiteţi un comentariu